produs cu mândrie la Brașov
Vai vouă, învinșilor! Jaful Romei în 390 îChr este, din punctul meu de vedere, începutul dominației romane în jurul Mediteranei – și în același timp este episodul care ne face să înțelegem mult mai bine motivul pentru care a început expansiunea „aproape pe negândite” a tinerei republici.
Înainte să vă mulțumim că ne-ați ascultat în 2017 și să ne pregătim de 2018, mai vorbim puțin despre geți – despre câteva vestigii, despre cetățile de la malul Mării Negre, despre câteva nume de conducători, și despre cele patru centre importante de putere de pe teritoriul României.
Lisimah continuă să domine Balcanii, însă curând interesele lui se intersectează cu cele ale primului lider get al cărui nume rămâne în istoria locului. Dromihete (sau Dromichaites) îi oferă lui Lisimah o lecție de neuitat – pentru el și pentru noi în același timp.
După eșecul lui Zopyrion lucrurile s-au mai liniștit în Tracia, până la întoarcerea lui Lisimah. Cetățile grecești se revoltă, de data asta și cu ajutor din partea unui diadoh inamic, și Lisimah trebuie să răspundă. Viitorul rege al Traciei, Macedonului și Asiei Mici, Lisimah reușește să se impună peste rămășița nordică a vastului imperiu al lui Alexandru Macedon. Până când…
După plecarea lui Alexandru rămân în urmă diverși „strategi”, care vor încerca să profite de plecarea acestuia. După o încercare de desprindere din imperiu, Tracia se liniștește sub Zopyrion, care găsește de cuviință să transforme Marea Neagră într-un lac macedonean. Nu reușește, și pe drumul de întoarcere o armată getică îl învinge.